Gabriela Groza, doctor în psihologie criminală, a vorbit despre cazul criminalului din Caracal și despre comportamentul său.
„De foarte puține ori, mai ales criminalii periculoși, recunosc săvârșirea faptelor din primele zile. Dacă sunt mai mult de trei victime care au fost omorâte la un interval de timp și cu ocazii diferite vorbim de profilul unui criminal în serie. Dacă este vorba de viol înainte sau după uciderea victimei vorbim de un criminal în serie sexual. De foarte puține ori, mai ales criminalii periculoși, recunosc săvârșirea faptelor din primele zile. De obicei ajung să facă asta atunci când sunt atât de multe dovezi împotriva lor încât li se pare mai important eventual să se laude cu ce au făcut sau să mai impresioneze pe cineva, chiar din anchetă, decât nevinovăția lor.
Cred că la acest moment, acest domn consideră că poate fi considerat de alții nevinovat și încearcă să se apere așa cum știe și așa cum poate. Acel zâmbet nu înseamnă neapărat ignoranță, poate să însemne și asta, însă această reacție poate să fie una de superioritate, poate să fie una chiar de frică. Este greu de rupt așa din context. Atunci când ne uităm la un gest cum ar fi chiar și un zâmbet sau motive pe care le invocă trebuie să le analizăm în acel context, ce i s-a spus înainte, la ce se gândea în acel moment. Este o analiză foarte, foarte complexă. La început, chiar și în adolescență, apare această violență îndreptată spre animale și plăcerea din durere și din descompunere. Este unul dintre cele mai studiate comportamente atunci când vorbim despre criminali în serie. Pe de altă parte, este posibil ca toți vecinii să spună adevarul, unii să nu-i fi cunoscut această latură agresivă, alții să fi avut mai multe informații. Dar trebuie să știm că nu-i atât de relevant.
Un psihopat poate să fie absolut integrat, să nu aibă reacții de violență vizibilă în societate, să fie un părinte și un soț extraordinar și să își dezvolte această latură foarte agresivă și sadică doar în contextul specific al crimei. Aici e vorba de alte dimensiuni, de o lipsă totală de empatie, de remușcare, de un posibil istoric de abuz, mă refer la persoane care în copilarie au trăit diferite forma de abuz fizic, neglijență. Trăsăturile psihopate au fost la un moment dat puse în manualul de diagnostic psihiatric, după aceea au fost scoase. E o dilemă la nivel de specialiști dacă vorbim de diagnostic psihiatric care afectează funcționarea individului, a lui cu el, sau de niște trăsături care pot explica comporamente antisociale. Abuzul însă, sub toate formele, prezice dezvoltarea trăsăturilor psihopate. Nu contează, neapărat faptul că am fost băut de o sută de ori, ci contează că am fost și bătut, și neglijat și agresat probabil verbal și sexual. Și toate acestea nu sunt suficiente, se combină foarte bine pe un anumit tipar genetic pe care trebuie să-l aibă o persoană ca în timp să aibă un astfel de efect. Deci este o combinație de gene și mediu.
Nu cred că putem să ne facem vinovați că nu ne-am dat seama sau că nu am observat. Pentru că exact același comportament poate să fie făcut și de persoane care au intenții foarte grave asupra altor persoane și de persoane care sunt paranoice, de exemplu, sau au impresia că ceilalți vor să-l fure.”, a declarat Gabriela Groza, doctor în psihologie criminală.
