Stângacii se bucură în general de popularitate, datorită caracterului inedit al acestui atribut. Şi totuşi, popularitatea vine cu propriile costuri: se pare că şoferii stângaci sunt mai susceptibili să tragă volanul din reflex spre stânga, în mijlocul traficului, în loc să tragă spre dreapta, spre exterior.
Desigur, stângacii au propiul fel de a-şi croi drumul spre succes în viaţă, la fel ca dreptacii. Ştim asta de la Mozart, Beethoven, Michelangelo, şi mai recent de la Bill Gates, Zuckerberg, Bill Clinton sau Obama. Cu toate acestea, într-o lume dominată de dreptaci, drumul în viaţă pentru stângaci nu a fost unul uşor, şi se pare că atunci când ne referim la volan acest lucru este copleşitor de real.
Pentru un stângaci, sarcinile de zi cu zi precum scrisul, pot fi un pic mai dificil de realizat. Aţi pus vreodată o foarfecă în mâna unui stângaci? Nu încerca aşa ceva acasă. Când e vorba de lucru manual, stângacii pot fi un dezastru.
Tot felul de studii comparate au fost realizate cu privire la privire la stângaci şi dreptaci, iar concluziile sunt un pic dezarmante: stângacii sunt mai predispuşi la accidente, atât la volan cât şi în afara maşinii. Cu toate acestea, nu vom dispera: concluziile nu sunt categorice, însă, hei, stângacilor, este indicat să fiţi un pic mai atenţi la felul în care interacţionaţi cu obiectele şi- mai ales- drumurile.
Un sondaj efectuat de o companie de asigurare din Marea Britanie a constatat că șoferii stângaci se confruntă cu accidente mai grave decât dreptacii, şi că- în mod bizar- sunt mai predispuşi să apese pedala de acceleraţie. Chiar dacă sondajul respectiv ar putea fi invalidat de un scrutin ştiinţific, este probabil să aibă suficiente elemente demne de consideraţie.
Stângaci pe calea cea dreaptă
“Cred că probabil stângacii au mai multe accidente pentru că sunt parte a unei lumi de dreptaci. Asta explică probabil cele mai multe accidente ale lor”, este de părere Howard Kushner, istoric de medicină și neuroștiință, și autorul cărţii “On the Other Hand: Left Hand, Right Brain, Mental Disorder, and History”. Dar poate că cel mai precis răspuns îl oferă un studiu al psihologului Stanley Coren, autorul cărții din 1993, “The Left-Hander Syndrome: The Causes and Consequences of Left-Handedness.” Coren atrage atenția asupra unei acțiuni reflexe care ar putea funcționa împotriva șoferilor stângaci, cel puțin în locurile unde mașinile sunt şofate pe partea dreaptă a drumului (i.e. în cea mai mare parte a lumii).
În cadrul studiului său, Coren a aruncat bile de cauciuc spumos către oameni, majoritatea încercând reflexiv să blocheze mingea cu mâna ne-dominantă. Iar asta ar fi o veste proastă, dacă s-ar fi întâmplat în trafic, la ora de vârf.
Iată ce spune Coren în ediţia din august 1992 a Jurnalului American de Sănătate Publică:
“Pentru a pune în relaţie acest reflex cu accidentele de trafic, imaginați-vă că mâinile țin un volan și că există un incident brusc care declanșează reflexul defensiv al șoferului. Pentru mâna dreaptă, cu mâna stângă ținută în sus și în dreapta, volanul se rotește în sensul acelor de ceasornic și mașina se îndreaptă spre dreapta, în afara drumului sau într-un trafic mai lent. Pentru stânga, se produce reversul și mașina se îndreaptă spre stânga spre traficul care se apropie.
Psihologul Daniel Casasanto de la Universitatea Cornell vede asta ca o explicație complet plauzibilă, explicabilă datorită unor acțiuni numite “abordare și evitare”, care au fost identificate empiric într-un fel de hartă emoțională a creierului. Emoțiile “abordării” (lucruri precum fericirea) au fost considerate mult timp ca având sediul în partea dreaptă a creierului. Evitarea (dezgustul, teama) erau în emisfera stângă a creierului.
Dar, surpriză: cu câțiva ani în urmă, oamenii de știință au descoperit că aceste emoții au fost complet inversate în creierul stângacilor. Emoțiile de apropiere – ați putea numi acea parte “bună” – au fost localizate în stânga creierului, iar cele de evitare, în emisfera dreaptă. Aşadar: pentru creierului stângaciului, stânga e dreaptă, dreapta e nedreaptă. (Ră)sucită lume.
“Modul în care conceptualizăm emoțiile depinde de modul în care folosim mâinile noastre pentru a interacționa cu lumea “, spune Casasanto. “ La dreapta e bine, la stânga este rău”, e un concept universal, care se găseşte în limbile străine, dar se regăseşte în inconştient, în mintea dreptacilor. Însă în mintea stângacilor se aplică exact contrariul, în pofida a tot ceea ce ne învaţă limba şi cultura”.
Casasanto afirmă că atunci când un şofer vede ceva periculos în faţa drumului, acel pericol perceput declanşează în creierul şoferului un mecanism de evitare. În cazul stângacilor, mâna dreaptă este folosită pentru a evita pericolul, fie prin virajul iniţial către stânga (contrar mişcării acelor de ceasornic), fie permiţând, chiar dacă numai pentru un moment, mâinii stângii să tragă mai tare de volan către stânga. Acest lucru, dacă este adevărat, poate duce la evenimente neplăcute în trafic.
Deşi pare ciudat să eviţi ceva sau că încerci să blochezi ceva cu mâna ta nondominantă, Casasanto sugerează că şoferul acţionează mai mult ca un om care ţine în mâini o “sabie și un scut”: sabia se află în mâna ta dominantă, iar scutul în cea nondominantă.
Şi totuşi, totul rămâne la nivel de ipoteză. Însă o ipoteză nu mai puţin intrigantă. Nu trebuie să ignorăm faptul că avem uneori înclinaţia de a da prea mare importanţă felului în care ne folosim mâinile: faptul că arunci o minge cu mâna stângă, sau dreaptă, nu te face mai puţin om, în special dacă ai o aruncare bună.
Diferențele, trăsăturile diferite, cum ar fi mâinile, culoarea ochilor, alte lucruri care fac ca oamenii să pară diferitţi unul de celălalt “, spune istoricul Kushner,” … nu ar trebui să împovărăm prea mult aceste diferenţe cu un sens mai profund decât îl au de fapt “.
Totuși, există o semnificație în aceste diferenţe. Aflând de ce unii oameni merg la stânga, alții la dreapta, de ce și cum gândesc diferit oamenii, contează. De aceea reprezintă şi obiectul preocupării oamenilor de ştiinţă.
“Este important, pentru că modul în care interacționăm cu mediul nostru este o parte importantă a modului în care învățăm”, spune Casasanto. “Și mâinile noastre sunt un punct foarte important de interfață între persoană și lume”.
Astfel că, dragi stângaci, să nu intrăm în panică. Istoria este de partea celor ce sunt deprinşi să depăşească obstacolele. Stângaci? Challange accepted!
